Unii o numesc boală, alții o consideră un drept al lor. Dreptatea nu poate fi mereu de partea unui om, pentru că oamenii mai și gresesc dar nu recunosc.
Arta de a avea mereu dreptate este o carte a celebrului filosof german Arthur Schopenhauer care demonstrează că pot exista oameni care să aibă mereu dreptate, dar doar în logica lor, prin diferite presiuni exercitate asupra celor din jurul lor.
Dialectica esristică reprezintă arta de a vorbi în contradictoriu, de a avea dispute bazate pe argumente. Schopenhauer a trăit această art, în confruntările cu rivalul său Hegel, cel care-l contrazicea mereu.
“Pentru a concepe o dialectică pură, fără raportare la adevărul obiectiv – aceasta cade în sarcina logicii – trebuie să o considerăm ca arta de avea întotdeauna dreptate, ceea ce desigur, ar fi cu atât mai ușor, cu cât avem dreptate pe fond. Dar dialectica în sine trebuie doar să ne învețe cum să ne apărăm de tot feluri de atacuri, mai ales de cele de rea credință, dar și cum să atacăm noi înșine cele afirmate de celălalt, fără a ne contrazice pe noi înșine, și în general, fără a putea fi contraziși.” – declară autorul Arthur Schopenhauer în lucrarea sa, la pagina 39.
Logica și dialectica au fost considerate sinonime dar după îndelungate studii, s-a demonstrat că pot fi și opuse ca principii. Autorul cărții identifică 38 de stratageme prin care un om poate avea dreptate chiar dacă realitatea este totul diferită.
Una dintre metode este extensia. Conform descrierii filosofului: “Opinia adversarului trebui trebuie extinsă peste limitele ei naturale, ea trebuie interpretată cât se poate de general , într-un sens cât mai larg, ba chiar exagerată. Opinia proprie trebuie luată în schimb, în sensul cel mai precis, restrângând-o la limite cât mai strâmte. Cu cât o opinie este mai generală, cu atât aceasta este mai atacabilă.”
Aceste tactici sunt des utilizată în viață și mai ales în dezbateri importante în domeniile politicii, economiei și în cele sociale. Schopenhauer susține că dacă reușim “să oferim adversarului și contrariul enunțului, în mod răspicat, astfel încât acesta să-l nege, acceptând în acest fel enunțul nostru, devenit paradoxal plauzibi”.
Oamenii care sunt nesiguri și descoperă că adevărul nu este undeva la mijloc, fiind chiar departe de ceea ce enunță ei, încep să se manifeste prin țipete, jigniri și chiar prin acoperirea vocilor contestatarilor cu propriile opinii, incoerente dar sufeinte ca număr de decibeli.
La pagina 83 a lucrării, Schpenhauer ne oferă una dintre stratagemele des folosite: “Dacă am enunțat un paradox și nu reusim să găsim argumente în sprijinul acestui enunț, atunci îi oferim adversarului oricare altă propoziție corectă, cu condiția ca nici aceasta să nu fie chiar ușor de demonstrat, așa încât el s-o accepte sau să o respingă, ca și cum am vrea să obținem, ca o consecință a ei, argumentul pentru primul enunț.” Iar o concluzie este că dacă adversarul respinge a doua propoziție, “am câștigat”, dacă nu, șirul argumentelor continuă până la căștigarea disputei, indiferent de procentajul adevărului.
Aceste concepte filosofice sunt reale și există, persistă în timp. Oare de câte ori observăm anumite discrepanțe în discursurile publice sau particulare, ale unor personalități sau personaje din viața noastră?
“De îndată ce observăm că adversarul ne este superior și nu ni se va putea da dreptate, va trebui să luăm disputa la modul personal, să proferăm injurii, să ne purtăm ca niște neciopliți. A lua în discuție modul personal înseamnă să nu ne mai preocupe obiectul disputei – care s-a dovedit a fi oricum o cauză pierdută – ci să te legi doar de adversar, să-l ataci la persoană într-un fel sau altul.”(p. 139). Atacul la persoană deturnează discuția de la obiect și manipulează auditoriul. În acest caz trebuie cunoscut adversarul pentru a ști când, cum și unde trebuie atacat.
Cartea ne oferă sanșa de a înțelege modul în care oamenii pot fi manipulați de așa zisa logică rațională a celor care vor să aibă nu doar dreptate, și adevărata putere în cadrul unei societăți!
Arta de a avea mereu dreptate – Arthur Schopenhauer, GERMANIA
Editura Art,
București, 2015
Lasă un răspuns