Managementul este un domeniu vast care prin ceea ce reprezentanții săi, managerii în speță, influențează economia țării și dezvoltarea societăților publice și private. Un manager trebuie să se adapteze atât la perioadele de criză cât și pentru momentele în care compania se află pe o cale ascendentă.
Un manager nu trebuie să fie preocupat doar de sine și de companiei, trebuie să avizeze dezvoltarea profesională și chiar personală a propriilor angajați. Angajatul este pilonul de bază al companiei, iar managerul trebuie să-i ofere condiții și facilități, indiferent că firma trece prin momente de progres sau se află în regres, chiar în fificile perioade de criză.
Managementul este domeniul care se află într-un proces continuu de maturizare, fiind în continuă schimbare datorită evoluției tehnologiei.
Mecanismul managementului moderrn îi determină pe cei refractari, pe nonconformiști și pe spiritele libere să se conformeze unor standarde și reguli, dar, astfel, irosește cantități considerabile de imaginație și inițiativă. Instaurează disciplina, dar pune în pericol adaptabilitatea organizațională.
Apariția noilor tehnologii influențează în mod cert managementul. Internetul influențează atât comunicarea client-producător cât și ciclurile de viață ale strategiilor se micșorează.
“Managementul modern este mai mult decât o suită de instrumente și tehnici utilie, este o paradigmă.”(p. 31) Prin paradigmă se înțeleg acele probleme la care există mereu soluții.
Frederick Winslow Taylor este considerat ca fiind primul manager modern. El credea că o abordare empirică, bazate pe date, a structurii muncii ar genera creșteri substanțiale ale productivității. El consideră că trebuie cunoscut exact ce trebuie să facă oamenii și să li se asigura cât mai ieftin cele necesare.
Sociologul german Max Weber a considerat că birocrația este apogeul organizării sociale. Acesta vedea compania ideală cu caracteristicile: “Diviziunea muncii și responsabilitățile erau clar specificate pentru fiecare membru al companiei. Funcțiile erau organizate conform unor ierarhii care rezulta ăntr-o scară a autorității. Personalul era selectat pe baza competențelor sau a expertizei tehnice. Managerul lucra pentru proprietarul companiei, dar nu era principalul deținător al afacerii. Fiecare angajat al companiei trebuia să se supună unor reguli stricte și unui grad de control adecvat poziției ocupate. Regulile erau impersonale și uniform aplicate.”(p. 34) Aceste lucruri se aplică și în secolul al XXI-lea.
Inovația în management înseamnă schimbarea stilului de lucru al managerilor: planificarea, organizarea, distribuirea sarcinilor, coordonarea și controlul. Conform ultimelor evoluții în management sunt necesare: „Stabilirea și programarea obiectivelor, Impulsionarea și echilibrarea efortului, Coordonarea și controlul activităților, Dezvoltarea și repartizarea talentului, Acumularea și aplicarea cunoștințelor, Cumularea și aplicarea cunoștințelor, Dezvoltarea și menținerea relațiilor, Gestionarea și satisfacerea necesităților acționarilor.”(p. 40)
Reușita managerială la companiile importante în secolul al XX-lea au avut la bază: gestionarea stiinței, alocarea capitalului, gestionarea capitalului imaterial, exploatarea înțelepciunii fiecărui angajat, crearea unui consoțiu global.
Inovațiile pot fi de scurtă durată dar menținerea prosperității ține de leadership. Acordarea unui timp din sedințe pentru inovații, alegerea oamenilor care au gândire spre noi și spre rezolvarea de probleme reduc pierderile oricărei companii.
Un manager pragmatic e caracterizat de miopie pentru că nu vede în perspectivă. Orice inovație poate ține o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Orice grijă față de angajat, poate duce la motivarea acestuia și relansarea acestuia în cadrul procesului de producție.
Stimularea angajaților îi face pe acestia să fie receptivi. Indignarea, problema majoră, înclinarea greșită a balanței, perspectivele companiei sunt punctele cheie pentru alegerea unei inovații. Ideea poate fi sortită așecului dar poate fi și un pas înaintea altor companii din branșă.
Concluzia acestei cărți și a autorilor, o reprezintă ideea că managementul nu poate exista fără un manager OM dar nici fără angajații care de multe ori sunt lăsați în calea vântului….
Viitorul managementului – Gary Hamel & Bill Breen, SUA
Editura Publică,
București, 2010
Lasă un răspuns