Bambye

AFACERI CLĂDITE SĂ DUREZE – Jim Collins & Jerry I. Porras

Continuitatea și schimbările în companiile vizionare fac posibilă păstrarea valorile fundamentale și a scopului fundamental, urmând să se schimbe doar practicile operaționale și culturale, țelurile și strategiile specifice.(p. 30).

Autorii au studiat mai multe companii profitabile, într-un număr de 18 unde managerii se axează pe învățarea continuă și pe dezvoltarea muncii, considerate ca elementele cheie ale viitorului.

Cei doi specialiști au descoperit existența a 12 mituri despre companii care în timp au fost spulberate. Printre cele mai importante mituri este cea că este nevoie de idee grandioasă pentru a pune pe picioare o companie. Oricine care are curaj, o strategie optimă și un plan de afaceri bazat pe obiective concrete, poate reuși.

Un alt mit este precum că companiile vizionare au nevoie de lideri vizionari cu o statură impresionantă și charismatici dar ei sunt doar manageri de succes.

Companiile de succes există pe piață mai presus de toate pentru a-și maximiza profitul, e un alt mit dar ei de fapt urmăresc obiective, iar companiile vizionare au în comun valori fundamentale “corecte” (există doar acces nu corectitudine) O concluzie a studiului îl reprezintă certitudinea că singura constantă este schimbarea,

O companie depinde de angajații săi. Compania este fundamentul afacerii, nu ideile grandioase. O afacere se dezvoltă prin idealism pragmatic iar ideologia fundamentală spulberă mitul profilului.

Valorile fundamentale, scopul, observațiile celor care nu sunt CEO sunt elemente ale managementului viitorului ale antreprenorilor și managerilor chiar și din întreprinderi mici care-și caută ideologia.

Un manager încearcă o mulțime de lucruri și păstrează doar ceea ce funcționează. El nu impune control riguros și lasă libertate oamenilor. Ideile lor pot fi ideale la anumite probleme care poate nici nu au fost semnalate anterior.

De asemenea, un CEO din interiorul companiei este mult mai eficient decât unul din exterior. Acesta are experiență, cunoaște omul, procesul și poate aduce îmbunătățiri, pe când un CEO nou trebuie să se adapteze și nu este sigur că se va plia pe cerințele pieței noi companii.

Relaţiile pe linie ierarhică sunt relaţii de autoritate sau subordonare care există între superior şi subordonatul său la orice nivel al organizaţiei. Relaţiile funcţionale sunt relaţii care există între posturile de specialitate şi cele care au responsabilitate executivă directă. Relaţiile laterale sunt relaţii între angajaţi care lucrează pe acelaşi nivel ierarhic, adică nici unul nu este superiorul sau subordonatul celuilalt. Relaţiile de tip suport se stabilesc cel mai adesea între preşedinte şi directorii departamentelor care se află într-o relaţie formală cu ceilalţi angajaţi, având funcţii de conducere a departamentelor.

Comunicarea trebuie să aibă loc pe linie ierarhică. Adeseori se stabilesc relaţii ad-hoc (relaţii informale), care ocolesc autoritatea ierarhica în diferite ocazii.

În afaceri reusesc companii care au strategii și ideologii diferite. Unii se axează pe minimizarea cheltuielilor și creșterea calității produsului, alții pe cheltuieli eficiente, satisfacția angajaților.

Pornind de la toate particularităţile oamenilor, managementul poate modela şi obţine comportamentele de care instituţia are nevoie, indiferent de potenţialul indivizilor, aceştia având  nevoie de un tratament diferenţiat şi echitabil.  Astfel, conducerea, organizarea şi cultura sunt strâns legate între ele.

Rândul doi.

Afaceri clădite să dureze  – Jim Collins & Jerry I. Porras, SUA

Editura Curtea Veche,

București, 2006

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*