Doina care a rămas gravidă cu Bebe, decide să plece din țară. Bebe este un antreprenor ce deține o afacere ce are ca obiect de activitate lipitul de anvelope anvelope. Doina are accident de mașină și ajunge la spital. Dr. Miși și dr Vali Sandu nu reuseșc să salveze victima, însă femeia doctor descoperă că fătul este viu și obține aprobare de la directorul spitalului, un afemeiat, să păstreze corpul decedatei la reanimare până vin ajutoarele de la germani sau va fi nevoie de aparate pentru o altă persoană care are sanșe de supraviețuire. Dr. Vali Sandu locuiește în gazdă la familia Marcu și speră să salveze fătul așa cum auzise că se întâmplase undeva prin Germania, iar apoi să i se recunoască meritele și să poată emigra având un renume.
După 4 zile, Bebe apare la spital și-și revendică copilul dar nu din principii etice ci pentru dorințe materiale: putea oșteni apartamentul deținut de Doina.
Doina bântuie ca o fantomă prin spital, pe străzi și se opune uciderii fătului ei prin diverse manevre nevăzute. Ea dorea să se reîncarneze în fătul pe care-l avea corpul ei fizic, sau într-un alt viitor suflet, ce se poate naște dintr-o relație a lui Bebe, chiar cu dr. Vali.
Apar scene memorabile care par îndepărtate pentru unii și ireale pentru cei care nu le-au trăit în acele vremuri: bananele care se găseau cu greu, cozile la pâine și la ouă, reciclarea de sticle și borcane, anvelopele second-hand, călătoriile în Germania, criza și prețurile mari, inflația și lipsa de produse alimentare.
Filmul deși este considerat ca fiind comedie, reprezintă mai mult o dramă a istoriei naționale, unde destinele și căile pe care le urmează oamenii sunt haotice precum și evenimentele din țară.
„Asta este o țară care nu poate trăi fără ajutor occidental”- spune Bebe în timp ce se află la o cârciumă, simbolizând omul beat care spune ce gândește și de multe ori este mai inteligent decât atunci când este treaz. Această propoziție s-a perpetuat în istoria țării, fiind valabilă chiar și în prezent.
Sărbătoriți numai eșecuri, veți fi vinovați – spune același Bebe, referindu-se la oamenii care se bucură pentru micile reușite, revederi, utiând să privească mai departe, spre viitor, trăind doar în prezent. Nimic nu se întâmplă fără vreun motiv anume, totul depinzând de ceea ce s-a întâmplat și motivele care au produse acele evenimente.
La sfârșitul filmului, Vali își exprimă aceea lehamite, explicând motivele și căutând de fapt cauza care a produs efectele acelei stări. Sistemul este greu de schimbat și de multe ori nu se dorește aceasta, pentru că există un confort, ce chiar dacă este unul neplăcut, nu impune o teamă și o frică specifică schimbărilor.
O concluzie a acestui film, o oferă Eugenia Vodă: “Descoperim, în Această lehamite, actualitatea noastră cea de toate zilele, pusă în pagină cu acea furie a firescului proprie lui Mircea Daneliuc, dar mai descoperim și un nimb de fantastic, și o neașteptată irizație suav-poetică”.
Indiferent de vremurile prin care trecem, cu siguranță există speranță!
Această lehamite, ROMÂNIA,
Distribuție: Cecilia Bârbora, Horațiu Mălăele, Gheorghe Dinică, Ion Besoiu, Valentin Teodosiu, Adriana Șchiopu, Ana Ciontea, Coca Bloos, Alexandru Bindea,
Regia: Mircea Daneliuc,
Producător: Alphafilms International / Filmex Romania,
Anul apariției: 1994,
Gen: C, dramă,
Durată: 97 min,
Lasă un răspuns