Literatura a reprezentat mereu o componentă de bază, una extrem de importantă în educația oamenilor. Omul cât trăiește învață, iar de aceea, cărțile de dezvoltare personală sunt cele mai apreciate în prezent. Dar adevăratul cititor este cel pasionat atât de cărțile de dezvoltare personală cât și de beletristică.
Se spune că literatura contemporană nu se compară cu creațiile clasicilor, unde rațiunea și pasiunea se combinau, iar cititorul trăia adevărate drame, aventuri și iubiri în funcție de nivelul social al personajelor.
Comparațiile nu se regăsesc între scriitorii contemporani și cei din timpurile apuse, pentru că publicul cititor din prezent este tot mai mic, făcând afirmații fără a fi în cunostință de cauză.
Ca și în cadrul filmelor, personajele cărților sunt preluate din realitatea specifică zilelor noastre, pentru contemporani, din prezent, pentru clasici, din trecut.
Literatura creează modele care trebuie să fie nu doar actualizate, ci chiar cu un pas mai în faţă decât concretul palpabil, decât realitatea cotidiană, pentru a hrăni mintea şi spiritul uman. Arta este cea care oferă perspective, incită, provoacă şi oferă răspunsuri sau dimpotrivă, conduce spre meditație și reflecție, aşa că se ancorează cu necesitate în realitatea momentului, evoluând odată cu civilizaţiile pentru a corespunde cerinţelor, necesităţilor permanent superioare, asigurând totodată şi imboldul spre un nou pas, fiind la rându-i un factor de progres.
Prin literatură se creionează caracterul, direcția și sensul vieții prin cunoştințele acumulate de cititori, care vor naviga mai ușor prin viață.
„Trebuie să crezi în posibilitatea de a fi fericit pentru a putea fi fericit”. (Război și pace, Lev Tolstoi) Dacă nu vrei să fii fericit, niciodată nu vei (re)găsi fericirea.
„Viețile noastre sunt definite de oportunități, chiar și de cele pe care le ratăm”. (F. Scott Fitzgerald). Niciodată nu se poate spune că totul este perfect, realizabil ușor și în timp, așa precum Lev Tolstoi completa: „Cei doi cei mai puternici luptători sunt răbdarea și timpul”.
„Arta creației nu poate exista fără un public care să recunoască acea creație. Să citești este miracolul comunicării în plină solitudine”. (Marcel Proust)
„În spatele oricărui lucru minunat care a existat a fost ceva tragic”. (Oscar Wilde) – probabil aceasta este cauza pentru care sunt apreciate cărțile tragice, triste, unde bucuria și fericirea au doar un rol trecător.
Dar uneori, fiecare persoană trebuie să se (re)descoperire așa cum spunea: „Am ieșit cu lanterna pe afară, ca să mă caut pe mine însămi”.(Emily Dickinson)
Viața este uneori scurtă, indiferent de anii care trec, deci: „Să trăiești e unul dintre cele mai rare lucruri din lume. Cei mai mulți dintre oameni doar există”. (Oscar Wilde)
Iar deseori: „Nu contează ce privești, contează ce vezi”. (Thoreau)
Iar: „În final, toți devenim povești”. (Margaret Atwood)
Ca o concluzie, trebuie să citești, să studiezi ca să devii mai înțelept. Înțelepciunea nu acumulează doar prin anii de experiență prin viață, ci și prin valoarea clipelor, a culturii și mai ales a modului în care fiecare percepe propria-i realitate, raportată la pasiunile și țelurile sale.
Din cărți culegi înțelepciune – i s-a spus lui Ion Creangă în copilărie, devenint astfel un scriitor remarcabil al cărui talent s-a transmis din generație în generație.
Lasă un răspuns