Viața poate fi un coșmar sau o călătorie spre perfecțiune. Alan Cohen invocă zece motive care pot coordona viața și destinul spre un sens pozitiv existențial.
În mod cert, viața pe care o trăim este influențată de noi înșine, pentru că noi suntem cei care ne decidem soarta. Oamenii se plâng de nefericire, dar poate numai datorită timpului pe care-l petrec invocând trecutul.
Pentru o viața liniștită, a cărui liber arbitru suntem noi, nu trebuie să ne risipim puterea și să așteptăm ceea ce este bun, să nu fim conduși de aparențe, să nu ne irosim inutil energiile în lucruri neplăcute sau mărunte făra a vedea marile realizări.
De asemenea nu trebuie să trăim pentru a dovedi ceva anume pentru cineva, să știm să spunem NU atunci când sigur nu este DA și să nu credem că putem realiza totul singuri.
Alan Cohen, printre cele zece motive care coordonează viața, mai susține că indiferent de personalitatea omului, acesta nu trebuie să modeleze alți oameni după chipul și asemănarea lui, să nu înfometeze sufletul și să nu uite să se bucure pentru orice călătorie și reușită!
Urmărind cursul narativ și explicit al cărții, cititorul poate remarca unele adevăruri pe care le cunoștea dar nu le folosea. De multe ori trecem dincolo de realitate și ne ascundem de aparențe.
Omul trebuie să creeze nu să imite. “Creativitatea este tot atât de importantă ca și inima și la fel de vitală.” (p. 23) Omul devine creator, pe măsură ce perseverează în creație. “Norocul nu există pur și simplu, și-l faci singur!” (p. 24)
Viața depinde de propriile noastre decizii și nu trebuie să lăsăm pe alții să aleagă pentru noi. “Dacă nu-ți folosești mintea, o va face altcineva.” (p. 30).
“Succesul presupune atenție, investiții, acțiune, încredere, onestitate, încredere în sine, stăruință, concentrare, muncă în echipă rezolvarea neînțelegerilor, învățarea din greșeli și hotărâre (dar nu luptă). Lupta este ceva impus pentru un curs firesc. Dacă scoți lupta din ecuație, vei vedea clar ce trebuie făcut. Și este mult mau ușor decât îți închipui. (p. 52)
Depinde de noi dacă ne transformăm experiențele banale în adevărate drame sau reducem problemele majore la fapte normale de viață.
Făcând lucruri neplăcute, acceptându-le tacid, omul moare încet. Nu trebuie canalizată energia către ceea ce este neplăcut, pentru că se va irosi. Talentul nu trebuie irosit, ci trebuie construit și îngrijit chiar dacă trebuie făcute alte “meserii” pentru existență ca să se poată cultiva acest talent.
Energia este pierdută în urma unor întâlniri cu persoane care ne secătuiesc (vampiri energetici), oameni cu care ne-am asociat din motive greșite și oamenii despre care doar credem (ne închipuim) că ne storc energiile.
Nu trebuie să ne comparăm cu alții pentru că există loc pentru toți și să nu ne vindem sufletul pentru popularitate. Să nu trăim ca celebritățile ale căror fani suntem, pentru că în acest fel devenim colecționari de oameni celebri, tip trofee. Ambiția și răzbunarea nu trebuie să ne însoțească în viața de zi cu zi, pentru că nu trebuie să dovedim nimic.
Nu trebuie să ne fixăm obiective, ci doar principii. Trebuie să începem de unde suntem și unde vrem să ajungem și dacă acest pas dorit este spre binele nostru, meritând energia noastră. Obține și păstrează!
Viața ca o țeapă – Alan H. Cohen, SUA
Editura Nemira,
București, 2013
Lasă un răspuns